Desi glicemiile nu au fost prea bune in ultimele luni, totusi nu am mai facut 300 de mult timp, cred ca de dinainte de Dexcom( mai). Astazi am reusit sa bifez un 300. Simplu. Am mancat dintr-o placinta cu branza si stafide. Mancat e mult zis, am luat cateva guri. Si apoi am mers in hipermarket fara sa iau penul cu mine sau macar sa imi fac insulina inainte. Si asta a fost tot. Am stat asa 2 ore... Nu m-am sichisit sa ma intorc mai repede .
Cred ca in curand voi fi posesoarea unui diabet veritabil, fara celule beta deloc. La inceputul anului mai faceam uneori 9 u de Lantus. In august eram deja la 13 si acum am hotarat ca de maine sa fac15... cu 16 in perioadele hormonale...Probabil ca la 18-20u ma voi opri. Am vreo 56 kg per 168 cm.
Mai am un singur senzor nefolosit din cei 8 luati in mai , ceea ce este mai mult decat multumitor, avand in vedere ca pe unul l-am eutanasiat ca sa am unul proaspat cand nu avea cine sa imi planteze unul iar pe altul l-am pierdut pentru ca am neglijat sa ii carpesc plasturele cand a intrat in a 4-a saptamana. Nu scriu aceste lucruri ca sa ma laud. Sunt chestiuni de jurnal de diabet. :-)
Astept cu nerabdare sa vad ce scot cei de la Abbott . (Free Style) si la ce pret. Pare a fi ceva promitator mai ales pentru cine nu isi permite un CGM . Ar putea sa isi faca un profil glicemic...lunar cu pretul unei investitii rezonabile.
Insir ideile cum in vin in speranta ca mi se va trezi bloggerul din mine.
Intamplarile din viata mea continua sa fie tumultuoase si pare ca si cum nu vor mai fi nicioadata roz. Mentionez ca am o doza de optimism care ma mai tine pe picioare. Dar o zic cu obiectivism : doar atitudinea pozitiva mai poate scoate ceva roz din cate mi se intampla...si baietelul. Si nadejdea ca Dumnezeu ne da si bucurii dupa multe necazuri.
Ca sa va dau un exemplu astazi mi s-a incununat aceasta insiruire de intamplari cu vestea ca va locui cu noi for ever , iarna, deocamdata, iarna in cea mai generoasa forma, 4 luni s.o.a.c.r.a. Nu o urasc, nu am mari probleme cu ea, dar nu stiu de ce am sentimentul de nu a bine. Numai faptul de a-mi pierde intimitatea familiei ma ingrozeste. Ei, dar poate tocmai de aici vine salvarea. Deci, bietul om nu e problema. Nu inca. Si sper sa nu. Deja nu mai suport atatea temeri. Probabil ca va fi un exercitiu util. O , dar nu se poate si fara...Sper ca nu ii voi da adresa blogului meu.:-)
M-am indragostit de Dexcom Studio pe care nu il indrageam la inceput, ca omul nestiutor. Este un instrument cat se poate de util, mai ales pentru detinatorii de pompa sau cei care ajusteaza in continuu doze (copii (parinti :-), gravide, gripati).
Iata ca incep sa descopar si lucruri roz. De o saptamana sunt posesoarea unei biciclete de camera, care mi-a imbunatatit considerabil glicemiile. Intre timp s-a scumpit.
De catva timp am descoperit beta alanina careia vreau sa ii dedic o postare pe Diabet fara complicatii. Este super. Si eritritolul care poate oferi cateva variante de a te indulci fara sa complici prea mult lucrurile.
Si bucuria de a colinda orasul de cate ori se iveste ocazia de a rezolva vreo treaba. Dupa atata timp de stat in casa e o delectare comparabila cu o excursie pe o insula exotica. Da.
Gata. Sper ca am prins gustul de bloggerit. Chiar imi face bine. 15 minute pe zi si tot ar fi ceva.
O zi frumoasa care incepe! Sa aveti o zi senina in suflet si zambetul pe buze!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu