Acest blog se voia un jurnal al diabetului meu, insa l-am neglijat de mult timp . A fost o perioada foarte stresanta, am avut intervale orare cu glicemii mai mari de 200 si desi media zilei era buna, 116-127 cu o media pe doua luni de 127 glicata a iesit 7,4 ceea ce m-a intristat.
Acum fac insulina bazala 13 u(de la 9-10u) care ba nu sunt de ajuns, ba ma aruca in hipoglicemii, ba oscileaza de-a lungul zilei in a fi sau nu suficiente.
In mare lucrurile s-au indreptat destul de mult desi media glicemiilor cred ca e aceeasi. Cred totusi ca este mai bine sa am aceeasi medie doar cu glicemii bunute decat cu glicemii mari si glicemii f bune.
In continuare sunt convinsa ca Dexcomul este un must have care aduce un confort sporit purtatorului dulce.
Sunt la al 4-lea senzor, dupa ce al treilea a luptat eroic pana in a 44-a zi cand receverul mi-a dat un beep de hipo disperat din rucsacul unde l-am bagat nemaisocotind necesara interventia lui (datorita erorilor mari, plus minus 40mg/dl). Aveam intr-adevar un 60 desi eram low ptr el si dupa aceea m-a tot tinut pe low de l-am inchis.
In afara de a mai aerisi programul foarte incarcat, care nu imi da timp de prea multe alte lucruri, inclusiv scrisul pe blog am de gand sa invat cat mai multe lucruri despre diabetul meu cu ajutorul informatiilor furnizate de Dexcom. Cine stie cat timp voi mai putea sa il (intre)tin...
Ultimul senzor mi s-a plantat pe brat stand culcata pe burta. Tesutul de pe dosul mainii era foarte relaxat si astfel in pozitie verticala leucoplastul m-a strans. Aceasta a dus la mancarimi si usturimi in incercarea plasturelui de a-si recapata dimensiunea sa. In urma a ramas o portiune lata de 1cm de piele imbacsita cu Skin Tac . Va trebui sa curatam locul poate voi scapa de mancarimea-usturime.
Cam atat scriu astazi, pic de somn si iata ca iarasi nu am reusit sa ma culc mai devreme. Glicemii bune tuturor!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu